Natura în literatura română
Rezumat
- Natura apare în literatura română ca un personaj viu: pădurea, apa, câmpul și anotimpurile simt și vorbesc alături de om.
- La Mihai Eminescu, codrul este prieten și ocrotitor („Ce te legeni, codrule?”); la George Coșbuc, satul și natura se mișcă în ritmul muncii oamenilor.
- Când natura este rănită (păduri tăiate, ape murdărite), textele literare transmit tristețe și un avertisment: omul își pierde locul de acasă.
- Din acest motiv, descrierea naturii nu este doar frumoasă, ci și un mesaj ecologic: ceea ce iubim, protejăm.
Scheme structurate
Idei principale
- Natura = spațiu ocrotitor pentru om
- Anotimpurile marchează trecerea timpului
- Natura rănită = avertisment ecologic
- Iubirea pentru natură naște responsabilitate
Câmp lexical al naturii
- codru, pădure, frunză, ram
- izvor, râu, ploaie, rouă
- câmpie, deal, lan, floare
- vânt, soare, ninsoare, zare
Figuri de stil frecvente
- Personificare: „codrul se clatină”
- Epitet: „frunză verde”, „ape limpezi”
- Comparație: „pădurea ca o casă”
- Repetiție: refrenul din poezia populară
Mini-dicționar
- descriere
- Mod de expunere prin care se prezintă trăsăturile unui loc, obiect sau ființă.
- personificare
- Figura de stil prin care unui element din natură i se dau însușiri omenești.
- câmp lexical
- Totalitatea cuvintelor care se leagă de aceeași temă, de exemplu natura.